Corpii cetonici sunt molecule produse de ficat în timpul metabolismului grăsimilor, atunci când organismul utilizează grăsimile ca sursă principală de energie în locul carbohidraților. Ei sunt o sursă alternativă de energie pentru celule, mai ales în condiții de deficit de glucoză.

Cum se formează corpii cetonici?
Procesul prin care sunt formați corpii cetonici se numește cetogeneză și are loc în mitocondriile hepatocitelor (celulele ficatului), prin Beta-oxidarea acizilor grași.

Când nivelul de glucoză din sânge este scăzut (de exemplu, în post, dietă ketogenică sau diabet zaharat necontrolat), lipoliza este stimulată. Aceasta eliberează acizi grași din depozitele de grăsime.
Acizii grași sunt transportați în ficat și descompuși prin beta-oxidare în acetil-CoA.

În condiții normale, acetil-CoA intră în ciclul Krebs pentru a produce energie.
Însă, în cazul deficitului de glucoză, capacitatea ciclului Krebs este limitată din cauza nivelurilor scăzute de oxaloacetat (derivat din glucoză).
Excesul de acetil-CoA este utilizat pentru formarea corpilor cetonici:

• acetoacetat
• ⁠beta-hidroxibutirat
• ⁠acetona

Utilizarea corpilor cetonici
Corpii cetonici sunt transportați în sânge către țesuturile periferice (creier, mușchi, inimă), unde sunt transformați înapoi în acetil-CoA și folosiți în ciclul Krebs pentru producerea de energie.
Dar in caz de exces de corpi cetonici se produce acidifierea sângelui (cetoacidoză), o afecțiune gravă care poate provoca greață, respirație rapidă, confuzie și, fără tratament, chiar comă sau moarte.

Ce înseamnă „stare de cetoză”?

Cetoză este starea metabolică în care corpul produce și folosește corpi cetonici ca sursă principală de energie. Aceasta apare atunci când aportul de carbohidrați este redus semnificativ (cum ar fi în dieta keto), iar corpul începe să descompună grăsimile pentru a produce corpi cetonici. De obicei, această stare apare atunci când nivelul de carbohidrați din alimentație este sub 50-60 de grame pe zi, dar acest prag poate varia de la o persoană la alta.

CETOACIDOZA DIABETICA VS. CETOZA DE FOAME

Cetoacidoza diabetică (CAD) este o complicație severă și periculoasă a diabetului de tip 1 (și, într-o măsură mai mică, a diabetului de tip 2) care apare atunci când nivelurile de corpi cetonici din sânge devin excesiv de ridicate. Aceasta este o urgență medicală care necesită tratament imediat. Cetoacidoza diabetică se produce atunci când organismul, din cauza lipsei de insulină, nu poate utiliza eficient glucoza pentru energie și începe să descompună grăsimile pentru a produce corpi cetonici. La un nivel excesiv, acești corpi cetonici se acumulează în sânge și pot duce la scăderea pH-ului sângelui (acidoză), ceea ce poate afecta funcționarea normală a organelor vitale.

Cauzele cetoacidozei diabetice

Cetoacidoza diabetică apare, de obicei, atunci când organismul nu are suficientă insulină pentru a utiliza glucoza ca sursă de energie, iar în locul ei, grăsimile sunt descompuse pentru a produce corpi cetonici. De asemenea, factorii declanșatori pot include:

1. Lipsa de insulină: Insulina este esențială pentru a permite celulelor să capteze glucoza din sânge. În cazul în care insulinoterapia nu este administrată corespunzător sau este întreruptă, organismul nu poate utiliza glucoza și începe să producă corpi cetonici.
2. Infecții: Infecțiile, cum ar fi gripa sau pneumonia, pot duce la creșterea nivelurilor de glucagon și alte hormoni contraregulatorii, ceea ce face ca organismul să producă mai multI corpi cetonici și să scadă eficiența insulinei.
3. Stres fizic sau emoțional: Stresul poate provoca eliberarea de hormoni care cresc producția de glucoză și pot agrava deficiența de insulină.
4. Alte afecțiuni medicale: Boli precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, pancreatita sau insuficiența renală pot contribui la apariția CAD.
5. Medicamente: Unele medicamente, cum ar fi corticosteroizii (de exemplu, prednisonul), pot reduce eficiența insulinei sau pot crește producția de glucoză în ficat.
6. Abuz de alcool sau de droguri: Consumul excesiv de alcool sau utilizarea anumitor substanțe poate contribui la dezvoltarea CAD.

Mecanismul de apariție

Atunci când lipsa insulinei împiedică celulele să capteze glucoza, organismul încearcă să-și furnizeze energie prin descompunerea grăsimilor. Acest proces produce corpi cetonici, care sunt substanțe chimice (acetoacetat, beta-hidroxibutirat și acetona). La un moment dat, concentrațiile acestora devin prea mari, ceea ce face ca sângele să devină mai acid. Acest fenomen este cunoscut sub numele de acidoză și poate afecta organele vitale, în special creierul și inima.

Simptomele cetoacidozei diabetice

Simptomele CAD pot apărea rapid (în câteva ore sau zile) și includ:

1. Sete excesivă și urinare frecventă (începutul deshidratării).
2. Respirație rapidă și adâncă (respirație Kussmaul), pentru a compensa aciditatea sângelui.
3. Greață, vărsături și dureri abdominale.
4. Confuzie mentală sau somnolență.
5. Respirație cu miros de fructe (un miros caracteristic datorat acetonei, un corp cetonic volatil).
6. Oboseală extremă.
7. Pierdere rapidă în greutate, din cauza descompunerii grăsimilor.
8. Niveluri crescute de glicemie (hiperglicemie) și prezența corpurilor cetonici în urină.

În cazurile severe, cetoacidoza diabetică poate duce la comă sau chiar moarte dacă nu este tratată prompt.

Diagnosticul cetoacidozei diabetice

Diagnosticul CAD se bazează pe:

1. Măsurarea glicemiei: Niveluri ridicate de glucoză (peste 250 mg/dL sau 13,8 mmol/L).
2. Măsurarea corpurilor cetonici: Prezența corpurilor cetonici în sânge sau urină (niveluri mari de acetoacetat și beta-hidroxibutirat).
3. Analize de sânge: Acidoza metabolică este prezentă atunci când pH-ul sângelui scade sub 7,3.

Tratamentul cetoacidozei diabetice

Tratamentul CAD trebuie administrat într-un spital și include următoarele măsuri:

1. Administrația de insulină: Insulina este administrată intravenos pentru a reduce nivelul glicemiei și pentru a opri producția de corpi cetonici.
2. Rehidratarea: Pacientul este deshidratat din cauza urinării excesive și a pierderii de lichide. Se administrează fluide intravenoase pentru a restabili volumul de sânge și pentru a reduce concentrația de glucoză din sânge.
3. Corectarea acidozei: Bicarbonatul poate fi administrat în cazuri severe de acidoză pentru a crește pH-ul sângelui.
4. Monitorizarea electroliților: Pe măsură ce glicemia și acidoza sunt corectate, este important să se monitorizeze nivelurile de electroliți (în special potasiu), deoarece dezechilibrele pot apărea în timpul tratamentului.
5. Tratament pentru cauze subiacente: Dacă CAD a fost cauzată de o infecție sau altă afecțiune, aceasta va trebui tratată corespunzător.

Prevenirea cetoacidozei diabetice

Pentru a preveni apariția cetoacidozei diabetice, pacienții cu diabet trebuie să:

1. Administreze insulină conform prescripției: Este esențial să urmeze regimul de insulină prescris de medic.
2. Monitorizeze glicemia regulat: Pacienții trebuie să își verifice frecvent nivelurile de glicemie și să ajusteze doza de insulină dacă este necesar.
3. Recunoască semnele și simptomele precoce ale cetoacidozei diabetice și să solicite ajutor medical imediat.
4. Evite stresul fizic și emoțional și să trateze prompt infecțiile sau orice alte afecțiuni care pot declanșa CAD.

Cetoza de foame este o stare metabolică similară cu cea a cetozăi induse de dietele sărace în carbohidrați, cum ar fi dieta ketogenică, dar apare în condiții de post prelungit sau restricție severă de calorii. Atunci când nu există suficientă hrană (în special carbohidrați), organismul începe să folosească grăsimile stocate ca sursă principală de energie, iar procesul de cetogeneză produce corpi cetonici. În această stare, ficatul descompune grăsimile în acizi grași și, mai departe, aceștia sunt transformați în corpi cetonici, care sunt utilizați ca energie în loc de glucoză.

Aceasta este o adaptare normală a organismului care ajută la menținerea funcțiilor vitale atunci când alimentele sunt limitate, iar organismul își schimbă sursa de energie din carbohidrați (glucoză) în grăsimi (prin corpi cetonici). Deși cetoza de foame este o stare naturală și protejează organismul de efectele malnutriției pe termen scurt, aceasta nu este sustenabilă pe termen lung fără aport adecvat de nutrienți.

Măsurarea corpurilor cetonici: sânge vs. urină

Corpii cetonici pot fi măsurați fie în sânge, fie în urină, dar există diferențe semnificative între cele două metode, iar măsurarea din sânge este de obicei considerată mai exactă și mai relevantă pentru a evalua nivelul actual de cetoza.

1. Măsurarea corpurilor cetonici în sânge:

• Precizie mai mare: Testele de sânge măsoară direct concentrația de beta-hidroxibutirat (BHB), cel mai important corp cetonic utilizat de organism pentru energie.
• Real-time: Testele din sânge reflectă exact nivelurile de corpi cetonici la momentul testării, oferind o imagine precisă a stării metabolice actuale.
• Utilizare: Testele de sânge pentru cetone sunt utilizate cel mai frecvent în spitale sau de către persoanele care urmează o dietă ketogenică strictă sau care au nevoie să monitorizeze atent cetoză (de exemplu, persoanele cu diabet).

2. Măsurarea corpurilor cetonici în urină:

• Mai puțin precisă: Testele de urină măsoară nivelurile de acetoacetat, care este un corp cetonic care poate fi transformat în BHB. Acest lucru înseamnă că nivelul măsurat în urină nu reflectă cu exactitate nivelul actual de cetoză din sânge.
• Întârziere în reflectarea nivelurilor: Măsurarea corpurilor cetonici în urină nu arată nivelurile actuale de cetone, ci nivelul care a existat în urmă cu aproximativ 15 minute. Acest decalaj apare deoarece urina este produsă pe măsură ce sângele trece prin rinichi și este filtrată, iar corpii cetonici ajung în urină după un anumit interval de timp.
• Variabilitate: Concentrația de cetone în urină poate fi influențată de hidratarea organismului, iar nivelurile scăzute de urină (în caz de deshidratare) pot face ca rezultatele să fie mai puțin precise.